Pentru programari si rezervare loc in tabara: 0742.515.754

„Alexandra Grasa”, ÎNAINTE şi DUPĂ. Lupta unei adolescente din România cu kilogramele şi stereotipurile sociale

„Alexandra grasa” – aşa o strigau copii în curtea şcolii pe Alexandra Mitruţoiu, o adolescentă de 16 ani, care ajunsese în copilărie să cântărească 68 de kilograme. „Problemele cu greutatea au început să apară încă de când aveam 4 ani. Nu îmi aduc aminte foarte bine momentul. Era după o vacanţă petrecută la bunici. Am început să realizez faptul că eram diferită faţă de ceilalţi copii abia atunci când am ajuns la şcoală”, măturiseşte tânăra. Cu câţiva ani în urmă, Alexandra era o cifră în statistica îngrijorătoare din România, în care un copil din patru are probleme cu greutatea.

Alexandra Mitruţoiu este o adolescentă care în copilărie a fost supraponderală. Problemele cu greutatea au început să apară încă din primii ani de viaţă, după o vacanţă la bunici. „Când am ajuns acasă, o vecină m-a întrebat dacă am tăiat porcul. Nu mi-a dat seama atunci ce a vrut să zică, dar când am ajuns la şcoală am început să realizez că era ceva în neregulă cu mine”, îşi aminteşte tânăra care este elevă în clasa a X-a la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, profil filologie, olimpică la engleză şi română.

 

alexandra-inainte-si-dupa


Dieta din primul an de viaţă poate determina apariţia obezităţii

Anamaria Iulian, medic nutriţionist şi psiholog, supranumită şi „nutriţionista copiilor”, spune că obezitatea infantilă este o problemă ce nu trebuie ignorată. „Alimentaţia unui copil joacă un rol determinant în ceea ce priveşte greutatea lui ca şi adult. Mămicile trebuie să conştientizeze că dieta adoptată în primul an de viaţă poate determina apariţia obezităţii. Astfel, în primele 6 luni este indicat alăptatul exclusiv, iar după se începe diversificarea. Prin diversificare majoritatea mămicilor înţeleg că trebuie să îi introducă de la inceput în dieta copilului fructe, alaturi de legume. Greşit. Astea le introducem cât mai târziu, in luna a saptea – a opta, deoarece riscăm să îi setam copilului gustul pentru dulce”, punctează dr. Iulian.

Anamaria Iulian

Aceasta recomanda ca după 6 luni, în dieta copilului să se introducă legumele. „Supe de legume, legume pasate, legume moi fierte sau făcute la aburi. Totul fără sare şi cu atât mai mult fără zahăr”, menţionează nutriţionista copiilor.

Dr. Anamaria Iulian lucrează de 7 ani cu copii care au probleme cu greutatea. Are o echipă de 3 oameni, alături de care lucrează: un nutriţionist, un psiholog şi un kinetoterapeut. În fiecare an organizează tabere de nutriţie, unde timp de 6 zile îi învaţă pe copii să mănânce şi să facă mişcare. „Un copil trebuie să aibă o dietă diversificată. Un copil nu poate mânca cât un adult. Acesta va mânca jumătate, cel mult două treimi din porţia unui adult”, spune aceasta.

Dr. Anamaria Iulian spune că de-a lungul carierei sale s-a confruntat cu cazuri de-a dreptul disperate. Unul dintre acestea este al lui Alexandru, un tânăr de 18 ani, care cântărea în jur de 170 de kilograme. „Nu pot să spun cu exactitate ce greutate avea pentru că în momentul în care s-a urcat pe cântar mi-a apărut 150, greutatea maximă pe care o poate suporta aparatul, iar apoi s-a închis. Timp de două luni nu am putut să îl cântăresc. Am lucrat cu el fără să ştiu ce greutate avea. Într-un an şi jumătate a slăbit 70 de kilograme.

alex-bun


Mama ei, Nadia Mitruţoiu, spune că la început nu şi-a dat seama că fiica ei avea o problemă, “Alexandra era copilul perfect şi nu puteam realiza faptul că avea probleme cu greutatea. O vedeam ca pe un copil normal. Am început să fiu conştientă de faptul că Alexandra avea o problemă în clasa a II-a, în prima zi de şcoală, după ce am mutat-o la altă şcoală. A făcut o poză de grup cu ceilalţi colegi ai ei şi diferenţele erau evidente. Atunci a fost cea mai nefericită zi din viaţa mea”, povesteşte mama adolescentei.

”Mă durea când îi auzeam pe copii spunându-i Alexandra Grasa”

“Pentru mine ca părinte a fost destul de greu să accept această realitate şi să deschid acest subiect cu fiica mea, care era un copil. A trebuit să fac ceva pentru că mă durea când îi auzeam colegii că îi spuneau ‘Alexandra grasa!’. E un sentiment extrem de dureros ca părinte să îi auzi pe alţii cum îţi jignesc copilul. Sunt ferm convinsă că şi alţi părinţi simt durerea pe care am simţit-o eu. Dar, trebuie să găsească forţa interioară şi să îşi ajute copilul. Cunosc persoane care ignoră această problemă. Obezitatea infantilă nu trebuie ignorată, iar tu, ca părinte trebuie să iei atitudine şi să îţi ajuţi copilul”, spune Nadia Mitruţoiu.

În prezent, Alexandra nu mai are probleme cu greutatea şi este decisă să le împărtăşească şi celorlalţi copii supraponderali problemele cu care s-a confruntat. „Din clasa a II-a şi până în clasa a IV-a mama a tot încercat să-mi caute un specialist care să mă ajute să învăţ cum să mănânc. În clasa a V-a am ajuns în cele din urmă la un medic nutriţionist, care mi-a recomandat o dietă disociată pe bază de peşte. Am reuşit să slăbesc în jur de 7 kilograme, dar la scurt timp am pus la loc 10 kilograme. Ai mei erau disperaţi, nu ştiau ce să mai facă ca să mă ajute. Mama s-a tot documentat pe internet, dar nu a găsit prea multe informaţii. Asta se întâmpla prin anul 2006. Cel mai mult am avut 68 de kilograme”, povesteşte adolescenta.

După 9 ani în care s-a confruntat cu stigmatul de „grasă”, Alexandra a reuşit să slăbească 20 de kilograme. „A fost într-o tabără de nutriţie. Am aflat de ea dintr-o revistă. Cred că la început a fost reticentă când am adus în discuţie acest lucru. Dar în cele din urmă a acceptat. Mai mult, i-a plăcut atât de mult încât a mai fost de două ori, o dată chiar şi cu prietena ei cea mai bună de atunci”, a spus mama Alexandrei.

Timp de 6 zile a învăţat ce trebuie să mănânce, ce alimente trebuie să evite, cum să combine alimentele şi cât de importantă este mişcarea în viaţa unui copil. Recunoaşte că schimbările au fost radicale în ceea ce priveşte regimul alimentar, dar spune că s-a obişnuit repede cu noul stil de viaţă. Au trecut trei ani de când a participat la tabăra de nutriţie şi de atunci se menţine. “Acum am 52 de kilograme la o înălţime de 1,74. Fac dansuri şi acord o importanţă deosebită dietei. Niciodată nu sar peste micul dejun. Este cea mai importantă masă a zilei. În fiecare săptămână am o zi ‘de făcut prostii’, adică pot să mănânc ce vreau, iar atunci la micul dejun mănânc vreo 5 clătite făcute de mama de te lingi pe degete”, spune adolescenta.

Deşi a fost un copil cu probleme de greutate nu evită ieşirile în oraş cu prietenii. “Lângă liceul meu există două restaurante de tip fast-food. Merg cu colegii mei după ore să bem un suc sau să mâncăm ceva. La astfel de ieşiri evit să mânânc sandvişuri şi să beau băuturi cabogazoase. Nici acasă nu am aşa ceva. Beau apă, fresh sau limonadă. În ceea ce priveşte mâncarea optez pentru salate, fără sosuri. Mai mănânc şi şaorma, reţetă proprie: lipie, carne şi legume”, spune Alexandra.


Obezitatea ucide mai mulţi oameni decât foametea

Obezitatea este considerată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii boala secolului XXI. Datele OMS arată că 65% din populaţia globului trăieşte în ţări unde kilogramele în plus ucid mai mulţi oameni decât o face foametea. Un studiu publicat de The Times arată că în 2010 peste trei milioane de persoane au murit din cauza unor afecţiuni provocate de obezitate, printre care se numără diabetul de tip II, infarct sau atac cerebral.

Mai mult, statisticile oficiale arată că numărul persoanelor obeze s-a dublat în ultimele trei decenii. Astfel, ultimele date arată că 1,4 miliarde de persoane trecute de vârsta de 20 de ani sunt supraponderale, iar 11% dintre acestea sunt obeze. Această boală afectează tot mai mulţi copii. În 2012 peste 40 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani erau supraponderali sau obezi.

Un studiu recent dat publicităţii de Ministerul Sănătăţii arată că şi în România obezitatea infantilă a devenit o problemă: un copil din patru cu vârsta de 8 ani este supraponderal sau obez. Concluzia a fost luată după un studiu realizat pe un eşantion reprezentativ de 207 şcoli, din mediul urban şi rural.

Rodica Nassar: “Susţin introducerea în şcoli a unui program de educare nutriţională”

„Obezitatea infantilă este deja o problemă în România”, atrage atenţia biologul Livia Nena. Afirmaţia specialistei în nutriţie este întărită de o statistică îngrijorătoare dată publicităţii de Ministerul Sănătăţii: 26,75% dintre copiii români de 8 ani sunt supraponderali sau chiar obezi. Cercetarea a fost realizată prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, în cadrul proiectului coordonat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, European Childhood Obesity Surveillance Initiative (COSI).

Prevalenţa obezităţii în rândul copiilor creşte de la an la an. În urmă cu aproximativ 4 ani, prof. dr. Nicolae Hâncu, preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, a prezentat datele unui studiu realizat la Cluj. În cercetarea respectivă se arăta că 3,5% dintre copii erau obezi.

Atât medicii, cât şi autorităţile sunt conştiente de impactul negativ pe care îl are acest fenomen. „Consecinţele supraponderalităţii în timpul copilăriei constau în boli cardiovasculare şi diabet de tip II, probleme ortopedice şi tulburări mintale, rezultate slabe la şcoală şi de o scădere a stimei faţă de sine. Prevalenţa obezităţii s-a triplat în 2010 faţă de anul 1980 (OMS). Din această cauză, România, şi-a exprimat disponibilitatea de a participa la proiectul OMS”, a declarat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.

Rodica Nassar, preşedinta Comisiei pentru Sănătate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor, a declarat pentru gândul că populaţia tânără trebuie educată şi în privinţa nutriţie şi nu doar la orele de dirigenţie. „Susţin introducerea în şcoli a unui program de educare nutriţională. Ar trebui să existe în şcoli ore speciale la care să fie invitaţi nutriţionişti care să vorbească despre importanţa dietei echilibrate. Ar trebui făcut un program realizat în colaborare cu ministerul Sănătăţii şi cel al Educaţiei cu ajutorul căruia am putea scădea incidenţei obezităţii infantile. Este important ca un copil să înveţe încă din primii ani ce să mănânce şi ce să bea. La fiecare colţ de stradă sunt tentaţii, iar cel mic trebuie să înveţe că produsele de tip fast-food sunt dăunătoare, iar efectul negativ se vede pe termen lung”, a spus Nassar.

Preşedinta Comisiei pentru Sănătate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor recunoaşte că şi fiica ei, în vârstă de 12 ani, este tentată de preparatele de tip junk-food. „Îmi mai spune: ‘Mami vreau să beau şi eu suc’, iar atunci îi explic că aceste alimente îi provoacă o stare de bine pe moment, dar pe termen lung o pot îmbolnăvi”.

Obezitatea, o problemă mai mare în rândul băieţilor

Potrivit studiului realizat la nivel european, prevalenţa obezităţii este semnificativ mai mare în mediul urban faţă de mediul rural şi cel semi-urban şi de aproape de două ori mai mare la băieţii de opt ani din România faţă de fetele cu aceeaşi vârstă. În urma centralizării datelor a rezultat că aproximativ două treimi dintre copiii incluşi în studiu sunt normoponderali, cinci la sută sunt subnutriţi, iar peste unu la sută suferă de subnutriţie severă.

Datele studiului mai arată că aproximativ un sfert dintre subiecţi sunt supraponderali sau obezi. Prevalenţa suprapoderalităţii (inclusiv obezitatea) la copiii de opt ani din România este de 26,75 la sută, iar prevalenţa obezităţii este de 11,6 la sută. La nivel european, prevalenţa supraponderalităţii (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani, conform raportului primei runde a studiului COSI, a variat între 19,3 la sută şi 49 la sută la băieţi şi 18,4 la sută – 42,5 la sută la fete. Prevalenţa subnutriţiei (inclusiv cea severă) în ţările participante la prima rundă este în general sub 2,5 la sută. Valori mai mari s-au înregistrat în Bulgaria şi Cehia (3,2 la sută).

În ceea ce priveşte distribuţia stării de nutriţie pe sexe, la nivel naţional, aproximativ cinci la sută dintre fete şi acelaşi procent dintre băieţi au subnutriţie, iar subnutriţie severă prezintă aproximativ unu la sută. Procentul de fete normoponderale (71,1) este cu 5,9 mai mare faţă de procentul de băieţi normoponderali (65,2).

“Prevalenţa supraponderalităţii şi obezităţii la băieţi (29,8 la sută) este cu 6,1 la sută mai mare decât la fete (23,7 la sută). Prevalenţa obezităţii la băieţii de opt ani din România (15,03 la sută) este cu 6,79 la sută mai mare faţă de prevalenţa obezităţii la fetele de aceeaşi vârstă (8,24 la sută). Conform raportului primei runde a studiului COSI, prevalenţa excesului de greutate în Europa (inclusiv obezitatea) la grupa de vârstă de opt ani a variat între 22,1 la sută (Belgia) şi 49 la sută (Italia) la băieţi, iar la fete între 22,7 la sută (Belgia) şi 42,5 la sută (Italia)”, mai arată datele studiului.

Prevalenţa obezităţii se înscrie între următoarele limite: 7,5 la sută în Norvegia – 26,6 la sută în Italia la băieţi şi şase la sută în Norvegia – 17,3 la sută în Italia la fete. Prevalenţa subnutriţiei severe nu diferă semnificativ în funcţie de gradul de urbanizare (6,1 la sută în rural faţă de 4,2 la sută în urban şi 3,8 la sută în semi-urban).

În România, studiul s-a desfăşurat pentru grupa de vârsta opt ani, iar datele au fost colectate în luna mai 2013, pe parcursul a trei săptămâni, conform metodologiei şi calendarului propuse de OMS.

Măsurătorile au fost realizate pe un eşantion reprezentativ de 207 şcoli, din mediul urban şi rural, alese prin randomizare simplă, folosind ca bază de eşantionare totalitatea şcolilor primare din ţară care au un număr de copii înscrişi de cel puţin 40 de elevi / şcoală (4.589 de şcoli).

Vârsta ideală pentru a-l învăţa pe copil principiile unei diete echilibrate

Medicul nutriţionist Mihaela Bilic spune că unui copil ar trebui să i se explice câteva principii de bază despre ce înseamnă o dietă echilibrată începând cu vârsta de 6 ani. „La această vârstă compoziţia de lipide (nr. grăsime) este minimă, însă după această vârstă numărul celulelor adipoase se multiplică şi cantitatea de grăsime din organism creşte, pregătind corpul pentru pubertate. Aceasta este perioada cea mai importantă din punct de vedere ponderal pentru viitorul adult, deoarece odată formate celulele adipoase ele nu dispar şi nici nu mor. Prin cure de slăbire doar îşi micşorează volumul. Astfel, ‘bagajul’ de celule adipoase dezvoltate între 6 şi 10 ani impreună cu apetitul corespunzător acestuia vor rămâne constante toată viaţa”, a declarat dr. Mihaela Bilic, medic nutriţionist şi autoarea cărţii „Sănătatea are gust”.

Pentru că un copil nu poate avea restricţii alimentare la fel de severe ca o persoană adultă, deoarece organismul este în plin proces de dezvoltare, nutriţioniştii recomandă eliminarea din dietă a dulciurilor, grăsimilor “rele” şi limitarea făinoaselor. “Organismul unui copil se poate dezvolta foarte bine fără nici un gram de zahăr, deşi este cel mai bun furnizor de energie. Alimentul duce la dezechilibre metabolice, provoacă descărcări de insulină în corp, insulina fiind hormonul îngrăşării”, afirmă bio-nutriţionistul Nena. Fructele, mierea, cerealele integrale, fructele uscate sunt op­ţiunile sănătoase de energie recomandate de specialist. Experţii în nutriţie mai recomandă părinţilor să renunţe la nesănătosul obicei de a-i da bani copilului ca să îşi cumpere mâncare pentru la şcoală.

“Sandviciurile făcute în casă sunt mult mai sănătoase, comparativ cu chipsurile, covrigeii sau hamburgerii cumpăraţi de la colţul străzii sau de la magazinele de tip fast-food”, spune dr. Livia Nena. Ciocolata, prăjiturile sau bomboanele nu trebuie interzise cu desăvârşire, ci trebuie mâncate cu limită. “O dată pe lună sau pe săptămână nu se întâmplă nimic dacă oferim copilului câteva bucăţi de ciocolată sau o prăjitură”, conchide dr. Nena.

Ce trebuie să conţină meniul zilnic al unui copil

Medicii nutriţionişti spun că, deşi porţiile unui copil sunt considerabil mai mici decât cele ale unui adult, şi acesta trebuie să aibă zilnic cinci mese: trei principale şi două gustări. Fructele şi legumele pot reprezenta pentru cei mici gustarea ideală. Specialiştii au realizat pentru gândul meniul zilnic al unui copil.

  • Micul dejun ar putea consta în 1-2 felii de pâine integrală, cu un ou fiert sau câteva felii de brânză asezonate cu un castravete, o roşie sau un ardei gras. „Pâinea integrală este un ‘combustibil’ perfect pentru copil. Aceasta îi va asigura micuţului energia de care are nevoie”, a precizat dr. Nena. Tot la micul dejun se poate opta şi pentru un borcănel cu iaurt sau o porţie de lapte cu cereale integrale
  • La masa de prânz un copil poate mânca o salată, o supă, ciorbă sau 100 de grame de carne de curcan, vită sau peşte. „Carnea trebuie preparată la cuptor sau la aburi, nu prăjită, deoarece prin prăjire carnea acumulează foarte multe calorii de la ulei”, precizează dr. Livia Nena.
  • La cină copilul trebuie să mănânce preparate uşoare, care să nu îi îngreuneze digestia. Astfel, un pilaf cu legume, o tocăniţă de legume sau o porţie de lapte cald ar putea reprezenta cina ideală pentru un copil.

„Fie că este oferită de la şcoală, fie că este adusă de acasă, există cu siguranţă o gustare în intervalul de timp pe care elevul îl petrece la ore. Deoarece snack-urile şi alimentele preambalate conţin de obicei prea multe calorii provenite din grăsimi şi zahăr, copiii trebuie încurajaţi să-şi ia cu ei un sandviş. Deşi este monotonă, această variantă conţine glucide lente – făină şi proteine slabe – şuncă, brânză, ou, care acoperă necesarul energetic al copilului şi elimină tentaţia pentru dulciuri. Alte sugestii pentru o gustare sănătoasă sunt frcutele, băuturile pe bază de lapte sau biscuiţii cu cereale”, a menţionat dr. Mihaela Bilic.