Pentru programari si rezervare loc in tabara: 0742.515.754
0740.191.456

Fumat

Specialistii, mai ales psihiatrii si psihologii care participă la „ajutorul de sevraj” descriu etapele care trebuie parcurse de un fumător înainte de a renunţa la fumat: Motivaţia; Maturizarea; Decizia; Sevrajul.

Astfel spus, fumătorul:

  • Se gândeşte că ar putea renunţa la fumat;
  • Găseşte motivaţiile adecvate;
  • Se hotărăşte;
  • Încearcă şi în final ….
  • Renunţă definitiv la fumat!

Dar am inceput cu sfârsitul! Adică cu …..esenţialul!
Şi totuşi am putea s-o luăm pe îndelete…
Deoarece consumul de tutun ocupă (după OMS) al doilea loc în totalitatea de cauze ce duc la deces la nivel global, în ultimii ani s-a făcut simţită nevoia unei campanii mai agresive împotriva fumatului.

CAUZE

Cauzele principale care determină tinerii să fumeze sunt:
Presiunea grupului – adolescenţa este vârsta la care influenţa părinţilor scade considerabil în detrimentul anturajului (cercul de prieteni, clasa).
N.B.! Pentru a fi acceptat de grupul pe care-l consideră reprezentativ pentru propria scară axiologică, adolescentul face aproape orice.
Uneori, într-un anumit context, presiunea grupului se consumă cu sentimentul de mândrie masculină, caracterizat printr-un comportament independent si temerar.
Tranziţia şcolară şi presiunea socială – adolescentul trăieşte o polarizare: nu mai este copil, deci nu mai beneficiază de privilegiile acestei vârste, dar nici adult, deşi îşi doreşte mult să se bucure de avantajele acestuia:
1. Imitarea modelelor
2. Curiozitatea
3. Nevoia de nou
4. Tendinţa de emancipare
5. Atitudinea de frondă, de opoziţie si protest faţă de interdicţiile părinţilor.
Exemplul parental – la care se adaugă pe lângă modelul comportamental închis şi expunerea lor la fumatul pasiv.
Accesul liber al tinerilor la produsele pe bază de tutun ≈ 2/3 fumători îşi procură ţigările din magazin şi 76% dintre ei nu au fost refuzaţi niciodată.

Expunerea tinerilor la publicitatea pro-fumat
1. Industria tutunului şi-a axat campaniile publicitare asupra tinerilor, mai ales prin sponsorizarea manifestărilor sportive. S-a estimat că pentru a-şi menţine beneficiile la acelaşi nivel, această industrie are nevoie să recruteze anual 2,5 milioane de fumători noi.
2. Cea mai mare parte dintre ei sunt tineri conform Centrului Naţional Ştiinţific-Practic de Medicină Preventivă.
3. Marea majoritate a fumătorilor încep să fumeze înainte de a ajunge la vârsta adultă.
4. Printre tinerii care fumează,, aproape un sfert au fumat prima ţigară înainte de 10 ani.
5. Pentru un adolescent, a fuma este un mod de a se simţi adult.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND FUMĂM?

În esenţă – omul pentru a supravieţui are nevoie de trei componente majore: apă, aer, alimente.
Aerul, indispensabil vieţii, pătrunde prin plămâni. Acest aer conţine:
• 20,94% oxigen
• 78,40% azot
• 0,63% gaze rare
• 0,03% dioxid de carbon.
Azotul, temperează acţiunea oxigenului, care astfel ar fi prea agresiv pentru mucoasa respiratorie.
Oxigenul are tendinţa de a se combina chimic cu alte substanţe în contact cu care are loc un proces de oxidare, în urma căruia rezultă energie pentru corpul nostru, dar şi radicali oxizi care pot distruge structurile celulare ale organismului.
Aerul inspirat ajunge prin nas în trahee şi bronşii, iar în final în alveolele pulmonare, traversate de vase capilare foarte fine.
Aici are loc schimbul de oxigen în asa fel încât aerul să nu poată ajunge în vasele de sânge şi nici sângele în alveolele pulmonare.
Oxigenul trece din alveolele pulmonare în sânge, unde se ataşează de hemoblobină conţinută în globulele roşii ale organismului, ajunge la inimă, iar de acolo este stopat în tot organismul, împreună cu substanţele absorbite, din hrană şi transformate in organism: hidraţii de carbon, grăsimile şi acizii aminaţi (aminoacizii).
Atenţie! Fumatul afectează această etapă de oxigenare a sângelui din capilarele pulmonare şi anume capacitatea de fixare a oxigenului pe hemoglobină.
La fumători ACTIVI sau PASIVI această capacitate de fixare a oxigenului scade din cauza blocării unei părţi de hemoglobină cu monoxidul de carbon degajat de fumul de ţigară.
In concluzie – la fumători oxigenarea sângelui se realizează în proporţie foarte mică, iar dacă ne gândim că acest sânge ajunge de la plămân la inimă, şi apoi în tot organismul, realizăm că fumatul este o acţiune care DĂUNEAZĂ GLOBAL corpului uman: plămânului, inimii, creierului, vaselor de sânge, ochilor, pielii, rinichilor etc.

FUMATUL ŞI CANCERUL

Stiaţi că?…
-Fumătorii au un risc dublu de afecţiuni cardiace MORTALE?
-Un risc de 10 ori mai mare de cancer pulmonar?
-Un risc de câteva ori mai mare decât nefumătorii, bineinţeles – pentru dezvoltarea unui neoplasm orofaringian, pancreatic, renal, vezical sau al colului uterin?
-Fumatul a fost asociat recent cu un risc crescut de leucemie, neoplasm de colon, si de prostată sau de sân?
-În cancerele de la nivelul capului si gâtului, plămânului, esofagului şi a celor vezicale, fumatul se asociază cu mutaţii la nivelul genei P53, cea mai frecventă dintre mutaţii în cazul neoplasmelor umane?

N.B.! Când spunem cancer orofaringian prin asta înţelegem: cancer de buze, cancer de limbă, de glande salivare, de amigdale.

EFECTELE FUMATULUI

EFECTELE FUMATULUI PASIV
Într-o ţigară sunt conţinute 43 de substanţe chimice care provoacă cancer.
Când fumează, o persoană inhalează în jur de 4000 de substanţe, dintre care multe sunt active chimic şi produc schimbări negative asupra corpului.
Ţigările conţin substanţe periculoase dintre care amintim:

1. GUDRONUL – termen generic pentru mai multe particule ce intră în componenţa fumului de ţigară.
– are culoarea maro, gust neplăcut, pătează dinţii, unghiile şi este reţinut de către ţesutul pulmonar.
– conţine BENZSPIREN – o hidrocarbură puternic cancerigenă.
2. MONOXIDUL DE CARBON, este un gaz inodor, fatal în doze mari, deoarece are o afinitate mai mare pentru hemoglobină decât oxigenul → inima unui fumător are un travaliu mai mare pentru oxigenarea creierului a muşchilor şi a celorlalte organe vitale etc.
3. OXIZI DE NITROGEN – cauzează emfizem pulmonar, o boală ce produce distrugerea alveolelor pulmonare.
4. CIANURA DE HIDROGEN – determină imobilitatea cililor bronşici împiedicând acţiunea de cleareance –„curăţare” – a plămânilor.
5. AMONIACUL – substanţă chimică ce prezintă un efect nociv asupra parenchimului pulmonar.
6. METALE – arsenic, cadmiu şi plumb, metale ce pot avea o acţiune cancerigenă.
7. NICOTINA – „biciuieşte inima” prin creşterea frecvenţei cardiace şi a nevoii de oxigen a inimii.
Datorită acestei componenţe a fumului de ţigară – inspirarea lui de către nefumători este la fel de dăunătoare pentru societate ca şi fumatul propriu-zis.

N.B.! A. Doar 15% din fumul de ţigară este inhalat de cel care fumează, restul de 85% poate ajunge chiar în plămâni. În S.U.A. a zecea parte din decesele provocate de fumat, se datorează fumatului pasiv.
B. Când un nefumător locuieşte cu un fumător, riscul de a face cancer pulmonar şi boli cardiovasculare se dublează pentru nefumător.

FUMATUL PASIV PRODUCE:

Respiraţie (inspir∕expir) deficitar
Irită ochii, nasul, gâtul şi pieptul
Tuse
Dureri de cap
Ameţeli
Greaţă
Tulburări de concentrare
Alergii

Cei mai expuşi fumatului pasiv sunt:
• FEMEILE ÎNSĂRCINATE – expuse fumatului pasiv pot prezenta:
Creşterea riscului de avort spontan
Naşteri premature
• FETUŞII – risc mare în apariţia problemelor de dezvoltare ca deficit de atenţie si hiperactivitate, vezi sindromul ADHD.
• COPIII ŞI SUGARII – pot dezvolta: Alergii,Astm bronsic,Boli cardiovasculare,Infecţii respiratorii recurente ,Otite cronice ,Leucemie limfatică cronică.Toate acestea în primii doi ani de viaţă!!!!

EFECTELE FUMATULUI ACTIV
Din ciclul “să ma vorbim despre nicotină”, pe lângă faptul ca oboseşte inima după cum am mai spus şi creşte nevoia de oxigen a acesteia, intr-un organism care – din cauza proastei fixări a oxigenului pe hemoglobină – este deja incapabil să ofere o cantitate sporită de oxigen, să mai precizăm câteva “efecte speciale” ale nicotinei:

I. PE TERMEN SCURT fumatul provoacă:

Creşterea frecvenţei cardiace prin solicitarea cordului în mod suplimentar şi inutil;
Tuse ce rezultă din iritarea faringelui/laringelui;
Ochi iritaţi;
Creşterea monoxidului de carbon din sânge;
Poluarea aerului;
Scăderea temperaturii pielii;
Pătrunderea primelor substanţe cancerigene în plămâni.

II. PE TERMEN LUNG

Scăderea imunităţii
Leucocitoza (creşterea numărului globulelor albe → infecţii);
Limfocitoza (creşte numărul limfocitelor);
IMPORTANT! Scade numărul celulelor NK (natural killer) care au un rol esenţial în apărarea organismului împotriva cancerului;
Scade numărul anumitor celule cu funcţie imunologică de la nivelul epiteliului colului uterin favorizând apariţia displaziei de col uterin;
Favorizează apariţia leucemiei şi a cancerului în general.

La nivelul aparatului reproducător masculin:

Scăderea nivelului de hormoni sexuali masculini;
Impotenţa sau disfuncţia erectilă – în România unul din patru bărbaţi este afectat de impotenţă;
Micşorarea numărului şi morfologiei spermatozoizilor;
Creşterea incidenţei cancerului penian.

La nivelul aparatului reproducător feminin:

Diminuarea libidoului;
Scăderea nivelului de hormoni sexuali femini;
Ciclu neregulat sau menstre absente;
Diminuarea fertilităţii;
Creşte riscul de apariţie al cancerului de col uterin şi al cancerului de sân;
Combinaţia fumat – anticoncepţionale este nocivă.

Pulmonar:

Fumatul este resposabil într-un procent de peste 80% de aparitia afecţiunilor cronice;
Riscul pentru apariţia unui cancer pulmonar este de zece ori mai mare;
Apar mai frecvent infecţii cu virusuri gripale;
Creşte incidenţa infecţiilor acute de căi respiratorii superioare;
Plămânul unui fumător are nevoie de 15 ani din momentul renunţării la fumat pentru a “semăna ” cu cel al unui nefumător.

Cardiovascular:

Fumătorii au un risc dublu de afecţiuni cardiace mortale;
O incidenţă de două ori mai mare a accidentelor vasculare cerebrale;
Favorizarea aterosclerozei carotidiene cu depunerea in ritm accelerat a placilor de colesterol pe vase;
Circulaţie periferică mult diminuată.

La nivelul aparatului digestiv:

Risc de apariţie a ulcerului gastro-duodenal;
Risc de creştere a frecvenţei cancerului digestiv: bucal, esofagian, colon;
Îngălbenirea dinţilor, formarea de tartru, apariţia gingivitei, diminuarea gustului şi mirosului, toate sunt efecte secundare ale fumatului.

La nivelul pielii:

Fumatul accelerează procesele de îmbătrânire a pielii prin favorizarea apariţiei radicalilor oxizi;
Îngălbeneşte tegumentele şi fanerele (unghiile);
Impregnează dermul cu mirosul tabagic consecutiv fumatului frecvent.
Diminuează elasticitatea pielii prin scăderea sintezei de colagen şi elastină;
Fumatul duce la dispariţia strălucirii tenului – garanţia unei pieli sănătoase ;
Accentuează pilozitatea acesteia;
Scade vascularizaţia la nivelul pielii şi consecutiv şi temperatura, oxigenarea si hrănirea acesteia;
Favorizează o rată de apariţie mai precoce a ridurilor faciale.

Fetuşii şi nou-născuţii:
Fetusi:  • Includ creşterea riscului de avort spontan;
• Naştere prematură;
• Naşterea unui copil mort.
Nou-născuţi:  • Scade imunitatea şi creşte frecvenţa îmblonăvirilor;
• Greutate mică la naştere → creşterea ratei mortalităţii infantile;
• Dezvoltarea copilului poate fi afectată la nivel: tactil, kinestezic, auz, văz (percepţie, concentrare, atenţie – vezi sindromul ADHD).

N.B.! Unii specialişti – cercetători ai Institutului de Psihiatrie din Londra au mers până acolo încât au afirmat că fumatul poate explica declinul inteligenţei.

Mică sugestie: dacă această afirmaţie te-a consternat, scrie un eseu – bine documentat – cu afirmaţii pro şi contra despre aceasta “uimitoare aserţiune”.

CONCLUZII ŞI SUGESTII

În ultimii treizeci de ani, în lume, campaniile de informare s-au ţinut lanţ, iar eforturile întreprinse pentru reducerea consumului tabagic încep să fie răsplătite. Oamenii ştiu astăzi mai mult despre sănătatea lor şi tot mai multi adulţi renunţă la fumat. Dar tot mai puţini ar trebui să inceapă să fumeze…..aşa că acţiuniile de responsabilizare a semenilor noştri continuă – inclusiv prin prezentul capitol, care nu ar trebui perceput ca o “agresiune”, ci ca o mică sugestie despre cum ar putea să fie viaţa mai frumoasă şi mai ….sănătoasă, bineînţeles!
Aşa că în “profilaxia tabagismului” ar trebui evitate comportamentele arbitrare şi intolerante; chiar dacă instituţiile publice se pot implica şi ele, acţiunea corpului medical este de neînlocuit în acest domeniu.
În practică, acţiunea medicului si a psihoterapeutului este aceea de a-l face pe fumător să înţeleagă că în clipa în care îşi începe viaţa profesională (18-25 ani) el are nişte responsabilităţi şi trebuie să înţeleagă că este în interesul lui să renunţe la fumat complet, cât mai repede cu putinţă, dacă este posibil înainte de 30 de ani.
Tinerii sunt perfect capabili să conştientizeze riscurile intoxicaţiei tabagice, atât pentru ei, cît şi pentru cei din jur şi să-şi modifice spontan atitudinea în cele mai multe cazuri.

CE SE POATE FACE?

Mic algoritm “psihoterapeutic” de tratare a Sinelui: adaptare a “Ghidului clinic practic de abandonarea fumatului,JAMA, 1996.

1. ÎNCURAJAŢI-VĂ

Fiţi bine informat asupra disponibilităţii tratamentelor eficiente în abandonarea fumatului;
Repetaţi-vă că, actualmente jumătate din fumători au renunţat;
Întăriţi-vă – exersând – convingerea că sunteţi capabil să renunţaţi la fumat.

2. CEREŢI AJUTOR UNUI PRIETEN

Exprimaţi-vă, faţă de acesta, părerea actuală despre abandonarea fumatului;
Cereţi direct şi sincer suportul acestuia;
Conştientizaţi împreună – argumente “pro şi contra”
Nu încercaţi să ascundeţi sentimentele de îndoială şi nesiguranţă de care sunteţi cuprins.

3. CEREŢTI AJUTOR UNUI PSIHOLOG

Vorbiţi despre motivaţia dumneavoastră personală;
Amintiţi dificultăţile apărute în perioada de abandon;
Lăudaţi-vă cu succesele obţinute;
Nu uitaţi să vă exprimaţi temerile şi angoasele legate de abandonarea fumatului.

4. CEREŢI AJUTOR UNUI MEDIC

Informaţi-vă despre caracterul de dependenţă al fumatului;
Manifestările si durata sevrajului;
Posibilitatea recidivei complete – ce poate avea ca punct de plecare chiar şi “un singur fum”;
Tratamente sau terapii adjuvante: terapia de substituţie a nicotinei: Plasturi cu nicotină; Acupunctură; Homeopatie; Terapia de grup.