Pentru programari si rezervare loc in tabara: 0742.515.754

Impreuna putem reusi !

DSC_0137In general, inainte de a incepe o activitate care presupune efort si renuntare la anumite obiceiuri, oamenii traiesc o stare emotionala puternica, de regula negativa, ce reprezinta un trigger necesar pentru a se pune in miscare si a face o schimbare in viata lor. Aceasta stare “de a fi” este experimentata si de persoanele care vor sa piarda in greutate si/sau care vor sa-si schimbe stilul de viata.

In ceea ce ii priveste pe copii, acestia au nevoie de ajutorul parintilor si in special de cel al mamei pentru a face o schimbare privitor la comportamentul lor alimentar si a pierde in greutate. Pana la adolescenta, cand incep sa devina foarte preocupati de imaginea lor, copiii nu sunt foarte interesati de modul in care arata sau de kilogramele in plus, ei preferand sa consume alimentele care le plac, indiferent daca sunt sau nu sanatoase. Acelasi lucru se poate spune si despre miscare, pe care cei mai multi copii o vad ca pe o corvoada, si pe care incearca sa o evite cu orice pret. Copiii nostri prefera sa stea in fata calculatorului si sa navigheze pe internet ore in sir.

In multe cazuri, mama nu observa nimic ingrijorator la propriul copil, chiar daca acesta are multe kilograme in plus, pana cand nu se intampla ceva (De ex: la 10 ani, copilul imbraca haine de la adulti, marimea XL) de multe ori socant si motivator  pentru schimbare. Motivatia pentru schimbare este insotita de stari emotionale puternice, ce-l determina pe parinte sa initieze actiuni si sa renunte la anumite comportamente nesanatoase, dar placute, pentru ca acesta, de exemplu, sa poata imbraca haine de la raionul pentru copii.

Parintele este  motivat pentru a schimba comportamentele nesanatoase ale copilului si atunci cand acesta nu mai face fata solicitarilor zilnice, prezinta deficite de mentinere a atentiei, de functionare fizica si psihica (oboseste repede, nu se poate trezi dimineata, nu mai este atent si nu se poate concentra, randamentul scolar scade etc.) si de a se adapta la mediu (ii este rusine sa vorbeasca in public, nu are prieteni, refuza sa iasa din casa etc). Toate aceste probleme inhiba dezvoltarea persoanala a copilului, iar nevoile sale de cunoastere, autonomie, competenta si autorealizare raman nesatisfacute.

Pentru a putea vorbi de schimbare, parintele trebuie sa fie alaturi de fiul sau fiica lui pe durata intregului proces, nu doar sa dea indicatii despre ceea ce trebuie facut sau nu. Copilul va intelege ca sunteti alaturi de el, atunci cand va schimbati si dumneavoastra obiceiurile alimentare, sau de ce nu, intreaga familie, devenind, astfel, un model. Daca un parinte spune copilului sa manance multe legume si sa faca miscare, iar el consuma mancare nesanatoasa si sta ore in sir in fata calculatorului, desi are si el kilograme in plus, copilul nu va realiza niciodata comportamentul dorit, deoarece se simte pedepsit, tradat, abandonat de parinti si nu intrevede nici o sansa de reusita, dat fiind faptul ca nici cei mari nu pot renunta la anumite obiceiuri placute, dar nesanatoase.
Dar daca, impreuna cu copilul dumneavoastra, incercati sa gasiti solutii pentru dobandirea unui comportament alimentar sanatos renuntand, de dragul lui, la asertiunea preferata a adultului “Nu am timp”, atunci problema este pe jumatate rezolvata!

Mult succes pentru a deveni “frumosi si sanatosi” mama/parinti si copii impreuna!

DR. Anamaria Iulian- nutritionist si pshiholog clinician, psihoterapeut specializat in terapia copilului si a familiei

Ioana Hatara, psiholog psihoterapeut, specializat in terapia copilului si a familiei