Pentru programari si rezervare loc in tabara: 0742.515.754
0740.191.456

Nutritia si conceptul de imbatranire

Studii recente au confirmat rolul benefic al unei alimentaţii naturiste, precum şi al unor substanţe naturale, în principal” dintr-o alimentaţie „vie”, adică deloc sau prea puţin prelucrată. Aceştia sunt antioxidanţii :  vitaminele E, C şi A si fitonutrienţii.

Dar de ce sunt atât de importanţi aceşti antioxidanţi?

Radicalii liberi
În 1956 , pornind de la o serie de lucrări ale unor cercetători, doctorul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska a formulat teoria îmbătrânirii prin radicalii liberi.
Conform acestei teorii, acceptată astăzi de comunitatea stiinţifică internaţională, îmbătrânirea corpului este în mare măsură provocată de nişte molecule extrem de reactive care bombardează celulele. Aceşti compuşi chimici sunt derivaţi ai oxigenului care poartă denumirea de radicali liberi, atomi sau molecule ce conţin unul sau mai mulţi electroni nepereche.
Deoarece sunt multe molecule instabile, acestea intră în reacţie cu o moleculă vecină perfect stabilă, care devine la rândul ei radical liber etc.Acest gen de reacţie în lanţ, se poate propaga foarte uşor şi poartă numele de OXIDARE.

Radicalii liberi, iniţiatorii acestui proces de „stres oxidativ” devin astfel responsabili de îmbătrânirea accelerată a celulelor şi de apariţia multor boli cronice: cancer, ateroscleroză, degenerescenţă cerebrală, boli inflamatorii etc.

Când oxidarea atinge membranele celulare – alcătuite dintr-un dublu strat fosfolipidic (grăsimi), acestea se degradează foarte repede. O membrană „oxidată” nu-şi mai poate duce la îndeplinire rolul de protecţie şi de permeabilitate selectivă între mediul extracelular şi cel intracelular.
Dar stresul oxidativ afectează nu numai membranele celulare, el se poate extinde şi la alte părţi ale celulei cum ar fi nucleul. Nucleul celular conţine ADN-ul responsabil de codul genetic, punctul de plecare în fabricarea de noi celule. Daca ADN-ul se deteriorează, el va da naştere unor celule uşor diferite – asemeni unei copii xerox de proastă calitate – iar atipia, poate însemna uneori primul pas către cancer.
Deşi corpul îsi poate produce singur acizii nucleici (ADN, ARN) aceştia sunt uneori prea repede descompuşi, iar pentru încetinirea stresului oxidativ şi deci a îmbatrânirii, sunt necesare anumite suplimente nutritive, ANTIOXIDANŢII, capabili să neutralizeze radicalii liberi din organism.

De-a lungul evolulţiei toate organismele vii au căutat să se apere de ravagiile radicalilor liberi, deoarece supravieţuirea depindea de aceasta.
Radicalii liberi sunt produşi de radiaţiile care ne înconjoară, inclusiv de cele ale luminiisolare. Plantele au sintetizat substanţe, cum sunt carotenoizii care să le protejeze de razele soarelui; în consecinţă, corpul omenesc a profitat de aceste substanţe naturale, cum ar fi vitamina E sau vitamina C, pentru a le folosi în neutralizarea radicalilor liberi sau măcar în dezamorsarea lor, înainte de a provoca daune prea mari.
Toate aceste substanţe cu localizări şi moduri de acţiune diferite sunt grupate generic sub numele de ANTIOXIDANŢI.
De amintit că organismul nu foloseşte doar vitaminele pe post de antioxidanţi, ci de asemenea şi enzimele cu minerale cum ar fi glutation-peroxidaza împreună cu seleniumul sau superoxid dismutaza (SOD) care conţine zinc, cupru şi mangan, putând deveni inactivă în absenţa acestor oligoelemente preţioase (vezi subcapitolul „Oligoelemente”).
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul nostru îşi pierde o parte din bagajul enzimatic, deci vom avea nivele mai reduse de SOD, astfel încât un regim alimentar natural care restrânge formarea radicalilor liberi precum şi aportul de suplimente alimentare apare ca şi firesc.
!N.B. Aceasta este o informaţie importantă pentru toţi cei pe care stilul de viaţă îi expune la o oxidare accentuată – orăşeni, fumători, persoane car activeză în medii cu stres sau poluare – dar şi pentru toţi cei care vor să amîne declinul funcţiilor lor fiziologice şi apariţia bolilor degenerative asociate îmbătrânirii.

Pe măsura ce teoria radicalilor liberi îsi câştiga adepţi, ieşea tot mai mult în evidenţă însemnătatea anumitor minerale, vitamine, aminoacizi (ce pot avea şi ei rol antioxidant) în doze superioare însă, celor recomandate uzual.

La ora actuală cei mai eficienţi şi mai studiaţi antioxidanţi sunt: vitamina E; vitamina C; vitamina A; fitonutrienţii ( betacarotenul; licopenele (pigmenţii obţinuţi din roşii); flavonoidele – mere, ceapă, ceai verde; compuşii fenolici; isoflavonoidele – fitoestrogenii(hormoni estrogeni din plante); isotiocianaţii; ligninele; saponinele.

Fitonutrienţii – până în prezent au fost identificaţi zeci de fitonutrienţi, substanţe prezente în legume, fructe, cereale dar şi în ceai, cafea şi vin având rol protector împotriva bolilor cronice şi în special a cancerului prin mai multe mecanisme:

  • întărirea sistemului imunitar;
  • stimularea activităţii enzimatice cu rol de epurare a agenţilor cancerigeni din organism;
  • împiedicarea neoangiogenezei, formarea de noi vase de sânge care hrănesc tumora, blocându-i creşterea şi dezvoltarea.
  • Pycnogenolul
    Definiţie: produs cu remarcabile proprietăţi de întârziere a îmbătrânirii şi de combatere a radicalilor liberi, provine din scoarţa de pin maritim şi este o combinaţie naturală de procianidine, bioflavonoide şi acizi organici.

Proprietăţi:

  • puternic antioxidant;
  • antiinflamator natural;
  • protector al fibrelor de colagen şi elastină din piele;
  • ajută la producerea de oxid nitric (menţine „sănătatea” vaselor de sânge).
  • Efecte benefice: îmbunătăţeste circulaţia şi poate traversa bariera hematoencefalică (bariera sanguină a creierului) contribuind la protecţia encefalului şi a ţesuturilor nervoase, împotriva oxidării şi la prezervarea funcţiilor cognitive; adjuvant în diabetul zaharat, în diverse afecţiuni ale pielii, dar şi în astm şi alergii.