Mecanismul de producere
Excesul ponderal datorat surplusului de grăsimi se formează prin excesul caloric, raportat la necesităţiile energetice ale organismului – adică atunci când se mănâncă mai multe calorii decât se consumă, consumul trebuind să acopere nevoile metabolismului bazal, efectuarea efortului fizic şi intelectual, precum şi alte necesităţi fiziologice ale organismului.
Caracteristici esenţiale
• Excedent de ţesut adipos, ce merge de la un exces ponderal de 20% până la 40% şi peste fată de greutatea ideală.
• Obezitatea abdominală – androidă sau de tip „măr”; grăsimea este distribuită preponderent pe abdomen şi în partea de sus a corpului, astfel încât circumferinţa taliei este mai mare decât circumferinţa şoldurilor; caracteristică obezităţii de tip masculin.
• Obezitatea ginoidă – „de tip pară”, în care grăsimea se depune în partea inferioară a corpului, circumferinţa şoldurilor fiind mai mare decât circumferinţa taliei; caracteristică obezităţii feminine;
• Obezitatea mixtă – caracteristică femeilor, mai ales după menopauză, rezultată din combinarea celor două;
• Se asociază cu o multitudine de afecţiuni morfologice şi metabolice, care au ca şi primordială consecinţă: reducerea clară a speranţei de viaţă!
FACTORII IMPLICATI IN PRODUCEREA OBEZITATII
1. Predispoziţia genetică – poate genera modificări atât în ceea ce priveşte aportul de calorii, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile energetice.
? Ştiaţi că....cercetări recente au identificat la şoareci o genă producătoare de leptină, o proteină ce controlează apetitul şi poate provoca în funcţie de concentraţie dereglări ale controlului foamei şi saţietăţii?
2. Numărul şi mărimea celulelor grase, adipocitele; deşi unii dintre noi putem avea un bagaj mai mare de adipocite la naştere, influenţa mediului familial şi socio-economic îşi pune amprenta din belşug, numărul de adipocite multiplicându-se până la pubertate, după care aceste adipocite se vor „umple” ++++++, mărindu-şi volumul, deci hipertrofiindu-se.
!N.B. Pe toată perioada vieţii, celulele grase nu îmbătrânesc şi nu mor, numărul lor rămânând acelaşi, deci dacă în copilărie am fost „bine hrăniţi” vom duce o luptă continuă cu aceste adipocite pentru a le ţine „cât mai goale”, deci pentru a arăta cât „mai subţiri”.
3. Metabolismul. Caloriile care furnizează energie pentru bătăile inimii, respiraţie, temperatura corpului, reînnoirea ţesuturilor poartă denumirea de nivel metabolic de bază (basal metabolic rate = BMR). Metabolismul bazal – în mare parte dictat genetic - are nevoie de aproximativ două treimi din caloriile pătrunse în organism.
4. Alimentaţia incorectă – aport caloric global foarte mare rezultat din consumul de glucide rafinate, grăsimi saturate, alcool, mult prea puţine vitamine, fibre, minerale şi oligoelemente.
În concluzie, un dezechilibru între necesarul caloric – prea mare faţă de nevoile organismului şi necesarul nutriţional (vitamine, minerale etc.) mult prea mic faţă de nevoile reale ale organismului.
Concluzia concluziei: O alimentaţie raţională, echilibrată caloric şi nutriţional, suplimentele de nutriţie luate după recomandarea medicului şi practicarea unui sport (gen: jogging, înnot, aerobic, bandă, bicicletă, stepper) sunt cele trei mari „secrete” pentru obţinerea unei adevărate stări de bine fizic şi psihic, adică definiţia unui om sănătos.
5. Sedentarismul – trebuie precizat că indiferent de bagajul genetic – care ne „construieşte” mai mult sau mai puţin plinuţi – sedentarismul este o cauză majoră a obezităţii.
Deci, slăbănogi, plinuţi sau grăsuţi, toţi avem nevoie de trei luni de menţinere constantă a noii greutăţi, pentru a fi considerată de creierul nostru ca fiind de referinţă.
Ei bine, cu ajutorul exerciţiilor fizice această memorie a organismului se poate reduce de la trei luni la ~ două luni, deoarece sportul fizic este cel mai bun mijloc e a neutraliza scăderea ratei de metabolism bazal ce apare atunci când ţinem dietă pentru a pierde kilogramele excendentare.
Exerciţiul sistematic accelerează astfel catabolismul, adică ne învaţă corpul să ardă mai repede caloriile pe care le primeşte la masă, reglează termogeneza (producerea de căldură) şi tranzitul intestinal, descarcă endorfine (morfine naturale) care dau o stare de bine organismului şi sunt responsabile de buna noastră dispoziţie.
Este esenţial ca efortul fizic să fie constant (la ~ două zile sau de trei ori pe săptămână, măcar 30’), deoarece după sport catabolismul e stimulat cu ~ 25% încă trei ore, pentru că se consumă energie pentru refacerea depozitelor de grăsime şi se ard lipide în cantitate mare.
Trebuie precizat că persoanele neantrenate nu slăbesc făcaând sport deoarece ard mai mult glicogen din ficat – în consecintă după sport din cauza hipoglicemiei – apare foamea „imperioasă” ce trebuie potolită prin mâncare!
În schimb la cei cu condiţie fizică se consumă mai mulţi acizi graşi din depozitele lipidice, în concluzie sportul slăbeşte, dar după o perioadă de timp, când îl facem fără efort.
!N.B. De ce trebuie să dureze o şedinţă de efort fizic mai mult de 15-20’? Pentru că la începerea efortului fizic se consumă zaharurile din sânge şi de abia după 15-20’ încep să se descarce acizii graşi (grăsimile) din ficat, conferind organismului energie susţinută şi rezistenţă la efort! Este exact aceea perioadă în care copleşiţi de efortul fizic efectuat suntem pregătiţi să abandonăm, însă dacă reuşim să perseverăm, constatăm cu uimire că am putea lucra în acelaşi ritm mai bine de o oră întregă!
6. Factorii psihologici pot influenţa comportamentul nostru alimentar. Ce mâncăm, cât mâncăm, cum şi când mâncăm depinde de o multitudine de factori care nu au legătură cu foamea propriu-zisă: temperatură, culoare, ambianţă, sunete, diversitatea alimentelor din faţa noastră, felul în care esre prezentată mâncarea dar şi de anumiţi factori psihologici, de anumite stări emoţionale negative (plictiseala, stările conflictuale, tristeţea, dezamăgirea, singurătatea) sau pozitive (bucuria sărbătorită prin mâncare).
Foamea este un instinct înnăscut, fiziologic care asigură supravieţuirea şi este o experienţă negativă, deci mâncăm ca să scăpăm de senzaţia neplăcută de foame. Să nu transformăm mâncarea în altceva: prieten în momentele de singurătate, refugiu în depresii şi dezamăgiri, act reflex ce rezultă din obşnuinţa sau plictiseală, vendetta în caz de certuri şi nevoi, act hedonic menit să oferee puţină plăcere şi satisfacţie.
7. Anumite afecţiuni, mai ales endocrinologice ce includ creşterea în greutate: hipotiroidismul, sindromul Cushing, afecţiuni psihiatrice, neurologice, genetice.
8. Medicamentele – tot aşa cum au fost inventate medicamente pentru a pierde în greutate, există şi tratamente medicamentoase ale căror efecte secundare pot include creşterea în greutate cum ar fi: steroizii, anabolizantele şi antidepresivele.